Ce numeri și ce nu: primul an altfel trăit și scaunul galben
Traficul organic e un indicator întârziat.
Face parte din seria „Camera goală”. Articolul ultim 9 din 9.
„Apa trece, pietrele rămân.” — proverb
Statisticile arătau prost. Nu dezastruos, nu spectaculos, doar prost, cum arată un grafic care coboară încet și nu are nicio grabă să se oprească. Traficul organic, pe ultimele luni, se așternea ca o apă care se retrage.
Era o dimineață de sfârșit de toamnă, cu ceață pe geam și cu cafeaua pusă lângă tastatură ca o promisiune. Gri dormea pe scaunul de lângă calorifer, cu laba peste bot. Am privit graficul un minut întreg, așa cum privești un termometru de care nu depinde nimic și de care depinde totul. Apoi am făcut un lucru pe care nu-l făcusem niciodată în fața unui ecran: l-am închis.
Am închis aplicația. Am deschis altceva. Un carnet, cu coperți moi și cu un colț îndoit, în care, în luna aceea, începusem să notez altfel de numere. Nu vizualizări și nici clicuri. Nume. Cine mi-a pomenit numele, unde, în ce frază, când. Un coleg care m-a recomandat într-un mesaj pe care nu-l scrisesem eu. Un om pe care nu-l cunoșteam și care scrisese, pe un profil public, două rânduri despre un text de-al meu. Un organizator care pusese numele meu într-un program.
Erau puține. Se numărau pe degete, nu pe mii. Dar fiecare avea ceva ce graficul nu avea: pe cineva în spatele ei.
Atunci am înțeles ce număr nu mă mai interesa și ce număr mă interesa. Primul fusese ținta mea ani de zile. Al doilea fusese, ani de zile, invizibil.
Ce numeri, când adevărul tău depinde de martori? Și ce nu poți număra, oricât ai încerca?
Pe scurt, 90 de secunde. Traficul organic e un indicator întârziat: ajunge la tine după ce s-a întâmplat altceva, nu înainte. Google Search Console, instrumentul oficial, are limite pe care le declară chiar documentația: unele interogări sunt anonimizate și lipsesc din tabele, iar tabelele arată doar cele mai importante rânduri. Pentru un om care construiește încredere, am o propunere de cinci numere pe care le poți urmări în primele șase luni: mențiunile în surse terțe, mențiunile spontane de la necunoscuți, răspunsurile la newsletter, căutările după numele tău și rata de citare, măsurată o dată pe lună cu aceleași zece întrebări, scrise la fel și notate cu data. Instrumentele comerciale de monitorizare a citărilor există și sunt utile, dar au limite declarate; unele recenzii independente, dintre care unele provin de la concurenți, susțin că subestimează mențiunile. Iar dincolo de numere, o lege veche, legea lui Goodhart: când un indicator devine țintă, încetează să mai fie un indicator bun. În final, două lucruri pe care nu le poți ști: ce ar fi ieșit dacă ai fi început altfel și dacă te-a citit cineva care nu ți-a spus. Restul e un scaun galben.