Paralelă perfect inteligibilă și legitimă ca joc de idei exprapolând celebră maximă a filozofului român — sau cum a anticipat Petre Țuțea criza de sens a inteligenței artificiale, cu douăzeci de ani înainte ca ea să existe.
Ascultă rezumatul audio dialogat
În secolul XX, cea mai gravă blasfemie părea să fie „Dumnezeu a murit" — proclamația nietzscheană pe care o citim azi mai mult ca diagnostic al unei epoci decât ca adevăr filozofic. Ea spunea că omul a eliminat referința transcendentă și că rămâne singur cu sine însuși, să-și fabrice sensul din propria substanță.
Blasfemia secolului XXI este mai subtilă și, prin aceasta, mai periculoasă: este credința că Omul poate crea un Dumnezeu fără să rămână el însuși Dumnezeul acelei creații. Că poate delega transcendența. Că poate construi o entitate care să preia funcțiile pe care nu mai vrea să le îndeplinească el însuși — funcția de orientare, de sens, de judecată, de înțelepciune.
Despre contiință: nu poți delega transcendența. Nu există subcontractare în acest sens.
„Omul fără Dumnezeu este un animal rațional și vorbitor care vine de nicăieri și merge spre nicăieri." — Petre Țuțea
- Petru Cojocaru
- AI - o unealtă
- Accesări: 89
Citește mai mult:Fără Om, algoritmul rămâne un biet vorbitor imitator fără destinație
În ultimele luni, internetul s-a umplut de sfaturi. Nu sfaturi obișnuite — sfaturi cu un ton special, un ton pe care îl recunosc după ani de practică în domeniu: tonul certitudinii fabricate.
„Structurează-ți conținutul în format FAQ și AI-ul te va cita."
„Construiește topical authority și vei apărea în răspunsurile modelelor."
„Optimizează pentru AEO — Answer Engine Optimization — și rămâi vizibil în era inteligenței artificiale."
Le citesc și mă surprind cu același gând pe care l-am avut acum zece ani, când SEO-ul românesc era plin de „experți" care îți garantau prima pagină Google în treizeci de zile. Același ton. Aceeași certitudine. Aceeași lipsă de onestitate față de complexitatea reală a subiectului.
Numai că de data asta, obiectul promisiunilor este mai greu de verificat, mai greu de contestat, și mai tentant de crezut.
- Petru Cojocaru
- Marketing online
- Accesări: 69
Citește mai mult:Cum să apari în răspunsurile AI — și de ce sfaturile de azi pot fi inutile mâine
Am crescut cu sondaje de opinie la televizor. Seara, după știri — invariabil același ritual: o bara de grafic, un procent rotund și o voce gravă care explica ce „crede poporul". Nimeni nu întreba de unde vine cifra aceea. Nici eu nu întrebam.
Acum întreb. Și cu cât întreb mai mult, cu atât mi se pare că cifrele din sondaje seamănă mai puțin cu realitatea și mai mult cu un instrument — uneori de informare, alteori de manipulare, cel mai adesea de simplificare brutală a unei lumi complicate.
Scriu rândurile astea nu ca expert în statistică — nu sunt. Le scriu ca om care a învățat, pe parcurs, să pună câteva întrebări înainte de a crede o cifră. Și am impresia că întrebările astea, destul de simple la urma urmei, lipsesc din mult prea multe articole, dezbateri și postări pe Facebook.
- Petru Cojocaru
- Marketing online
- Accesări: 95
Citește mai mult:Sondajele Online: Ce Nu Ți Se Spune Când Citești «60% dintre români cred că...»
Era un mesaj scurt. Felul în care sunt scrise mesajele care știu că au o singură șansă să fie citite înainte de a fi șterse — compact, fără salut lung, cu o lovitură mică și precisă în primul rând. „Majoritatea brandurilor din România NU apar deloc în răspunsurile AI." Majuscule la NU. Deliberat.
L-am citit de două ori. Nu pentru că m-a convins, ci pentru că m-a oprit — și asta e un lucru rar, în fluxul de mesaje pe care le primesc zilnic și le trec prin ochii înceți ai unui om care a mai văzut destule pitchuri în opt ani de lucru cu site-uri pentru instituții publice. Ceva în formulare m-a zgâriat puțin. Poate „nu există" — nu „apare mai puțin", nu „are vizibilitate redusă", ci pur și simplu: nu există. Ca și cum absența dintr-un răspuns generat de un chatbot echivalează cu inexistența metafizică.
M-am ridicat de la birou. Am pus mâna pe ceașca de cafea care se răcise deja, pentru că mă ridicasem și cu jumătate de oră înainte să-i răspund fiului meu la ceva și uitasem de ea — lucru obișnuit în casa asta, unde cafeaua rece a devenit cumva un simbol al felului în care trăiesc, cu atenția mereu fragmentată între muncă și familie și gânduri care nu-și găsesc liniștea. Am băut-o rece. Și am început să mă gândesc.
- Petru Cojocaru
- Marketing online
- Accesări: 62
Citește mai mult:Am primit un email care îmi spunea că nu exist. M-am oprit să mă gândesc.
O meditație despre frică, fizică și valoarea care nu se digitalizează
Există o frică pe care o recunosc imediat când o văd în ochii oamenilor cu care vorbesc. Nu e frica de eșec, nici de sărăcie în sensul clasic. E o frică mai subtilă și mai modernă: frica de a deveni irelevant. De a fi depășit de o mașină care nu obosește, nu cere mărire de salariu și nu are nevoie de weekend.
Înțeleg de unde vine. Titlurile de știri sunt construite să o amplificze. Algoritmii știu că anxietatea vinde mai bine decât liniștea.
Dar există o logică mai adâncă — una pe care o descoperi nu în fluxul de știri, ci în fizică și în economia reală. O logică pe care Travis Kalanick, fondatorul Uber, a rezumat-o într-o frază pe care am rumegat-o mult timp după ce am citit-o prima oară: cu cât automatizăm mai mult, cu atât oamenii care nu pot fi automatizați devin mai valoroși.
Nu mai puțin valoroși. Mai valoroși.
Asta schimbă totul — dacă ești dispus să stai cu ideea suficient de mult încât să o lași să se instaleze.
- Petru Cojocaru
- AI - o unealtă
- Accesări: 79
Citește mai mult:Tu ești grila: De ce automatizarea nu te înlocuiește — te valorizează
- Noul câmp de luptă pentru vizibilitate online, se numește Answer Engine Optimization (AEO)
- Gmail și Yahoo, interzise la stat. Ce înseamnă asta pentru profesioniștii web care lucrează cu instituții publice
- Nimeni nu mai este anonim. Nici măcar bunica ta.
- Factura storno în sistemul e-Factura ANAF — ce trebuie să știi
