O iluzie confortabilă. Există o minciună pe care o spunem colectiv, în fiecare zi, de câte ori deschidem un chatbot și primim un răspuns care sună a înțelepciune. Minciuna nu e rostită cu voce tare. Nu apare în termeni și condiții. Nu e demonstrabilă în niciun tribunal. E mai subtilă: e sentimentul că am înțeles ceva. Că am gândit. Că am ajuns, prin efortul nostru intelectual combinat cu puterea mașinii, la o concluzie validă. „cele spuse înainte". E o introducere care nu se mulțumește să fie introducere.
Ascultă rezumat audio dialogat
Nu e adevărat.
Nu e adevărat și nu e inofensiv. Și tocmai pentru că e atât de confortabil, de fluid, de aproape inevitabil — merită examinat cu instrumentele pe care, în mod paradoxal, ne lăsăm să le pierdem tocmai în fața lui: gândirea critică, răbdarea, capacitatea de a suporta incertitudinea fără să apăsăm un buton.
Stai cu asta o clipă. Nu continua. Nu da scroll.
Există un moment în orice lectură adevărată când rezistența textului te face să te oprești. Când fraza nu cedează imediat și tu trebuie să lucrezi. Acel moment de frecare — acel mic disconfort cognitiv — este tocmai locul unde se întâmplă înțelegerea. Nu înainte. Nu după. Acolo, în acel interstitiu incomod.
Acum imaginează-ți că acel moment dispare. Că întotdeauna există o voce care completează fraza, rezumă argumentul, îți servește concluzia pe o tavă de argint digital. Imaginează-ți că dispare sistematic, în milioane de creiere, zi de zi, timp de câțiva ani.
Asta nu e o ipoteză de lucru. E o descriere a prezentului.
- Petru Cojocaru
- AI - o unealtă
- Accesări: 82
Citește mai mult:AI nu te face mai inteligent — ci mai incompentent dar ”productiv”
