În ultima decadă, conceptul de "detox digital" a căpătat o popularitate remarcabilă, transformându-se dintr-o idee marginală într-un fenomen cultural mainstream. De la cărti best-seller care promit "eliberarea de scroolul ecranelor" la retreat-uri costisitoare care oferă "purificarea digitală", această mișcare pare să răspundă unei nevoi profunde și reale a contemporaneității. Totuși, în spatele promisiunilor reconfortante se ascunde o problemă mai complexă: conceptul însuși de detox digital este construit pe o înțelegere problematică a relației dintre om și tehnologie.
Povestea mea cu detox-ul digital a început într-o dimineață de sâmbătă, când, hotărât să îmi "recapăt controlul asupra atenției", am pus telefonul într-un sertar și am plecat la o plimbare "meditativă". În loc să experimentez liniștea promisă, m-am trezit reflectând obsedant asupra timpului rămas până când îmi voi permite din nou să verific telefonul. Scrutam compulsiv ceasul de pe perete, calculam minutele, și realizezi câte aplicații ar putea să îmi fi trimis notificări în absența mea. Această anxietate nu era o "simptom de sevraj" de la o substanță toxică, ci o manifestație a unei relații cu tehnologia pe care nu o înțelesesem cu adevărat.
- Petru Cojocaru
 - Dezvoltare personală
 - Accesări: 149
 
Citește mai mult:Detox digital - mit contemporan, ambiguitate și eroare de adaptare

			
			
			