Oglinda digitală. Era o seară de joi când am realizat că TikTok mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însumi. Scrollam absent, obosită după o zi lungă de muncă, când pe ecran a apărut un video despre burnout în industria creativă. Nu căutasem niciodată acest subiect pe platformă. Nu urmăream creatori care vorbeau despre sănătate mentală. Și totuși, algoritmul știa. Știa că în ultimele zile petrecusem mai mult timp pe videoclipuri de pisici - refugiul meu digital când sunt copleșită. Știa că sărisem rapid peste conținutul motivațional agresiv, oprind-mă în schimb la tutoriale de origami. Undeva, în matricea sa complexă de date, se contura o hartă a stării mele sufletești pe care nici eu nu o cartografiasem conștient.
Această senzație de a fi „văzut" de un algoritm ridică întrebări fundamentale despre natura relației noastre cu tehnologia. Când o platformă devine atât de atentă la nevoile noastre emoționale încât anticipează dorințe pe care nici nu le-am articulat, unde se termină utilitatea și unde începe dependența?
- Petru Cojocaru
- Dezvoltare personală
- Accesări: 250

