Trebuie să înțelegem un lucru fundamental: dispersia atenției nu este un accident. Este un produs ingenios de design, rezultatul a mii de ore de muncă ale unor dintre cele mai strălucite minți din Silicon Valley, înarmați cu neuropsihologie aplicată și teste A/B infinite. Când un adolescent nu poate să nu verifice Instagram-ul la fiecare zece minute, nu e vorba despre slăbiciune personală – e vorba despre faptul că se confruntă cu sisteme optimizate mathematic pentru a capta și menține atenția, construite pe înțelegerea precisă a vulnerabilităților cognitive umane. Infinite scroll-ul – acea absență deliberată a unui capăt – elimină punctele naturale de oprire, transformând verificarea rapidă în sesiuni de treizeci de minute fără ca utilizatorul să realizeze. Algoritmii de personalizare învață ce te captivează și îți oferă exact acea versiune de realitate care te va menține cel mai mult timp pe platformă. Notificările sunt calibrate să exploateze sistemul dopaminergic al creierului exact cum o fac mașinile de jocuri de noroc. În acest capitol, vom deschide capota acestei mașinării. Nu pentru a demoniza inginerii – mulți dintre ei sunt ei înșiși îngrijorați de consecințe – ci pentru a înțelege exact ce forțe acționează asupra atenției tinerilor.
Pentru că nu poți să rezisti eficient unui adversar pe care nu-l înțelegi. Vom analiza tehnicile concrete de captare a atenției, psihologia din spatele lor, și vom descoperi că lupta pentru concentrarea elevilor nu este o luptă egală – este o luptă între un creier adolescent în formare și sisteme de miliarde de dolari optimizate pentru captivitate.
6.1. Infinite scroll: Arhitectura fără capăt
6.2. Algoritmii personalizării: Capcane cognitive pe măsură
6.3. Psihologia notificărilor: Pavlov în buzunar
6.4. Gamification educațională: Soluție sau accelerant?
6.5. Economía atenției: Când copiii devin produsul
